Traumă și continuitate – Muzeul Național Evreiesc, Piața Victoriei, București

Comentariul autorului

Proiectul constă într-un muzeu care să descrie trecutul și cultura evreiască. Evreii au avut o influență importantă în istoria și cultura românească. Astăzi rămân puține urme ale acestei comunității, odată înfloritoare.
Muzeul trebuie să vorbească de comunitatea evreiască și să pună problema a trei elemente rezultate: identitate, recunoașterea traumei și empatie. Șinele și depoul sunt folosite pentru a vorbi despre trecutul tragic în timp ce partea următoare din muzeu descrie prezentul și cultura evreiască.
Propunerea se află în apropiere de piața Victoriei. Existența muzeului, consolidează rolul Căii Victoria ca promenadă a orașului, unde se află majoritatea muzeelor din București.
Spațiul ales este cel al depoului Victoria, construit la 1871. Halele depoului, împreună cu șinele sunt păstrate și utilizate pentru a exprima în arhitectură tema Holocaustului.
Vizitatorul va intra în acest spațiu dinspre Piața Victoriei, urmărind șinele. Liniile de tramvai va tăia grădina, ca o cicatrice a Holocaustului. Curbele șinelor vor aduce aminte de istoria adesea brutală a evreilor. Din acest punct ansamblu se împarte în două; într-o parte expozițională și muzeul în sine. Cele două hale care au adăpostit depoul, vor fi folosite ca spațiu de expoziție. La rândul lor, din cauza valorii istorice a clădirilor, vor reprezenta un exponat important.
A doua parte din muzeu este caracterizată de speranță și descrie cultura evreiască și felul în care a influențat România modernă. Este creat în jurul imaginii Ierusalimului ceresc, o incintă cu 3 porți pe fiecare latură, unde exista speranța unei vieți mai bune. Există 12 porți în total, fiecare pentru un trib al Israelului. Atingerea acestui loc ar necesita trecerea prin mai multe niveluri prin muzeu.
Revenind în spațiul central al ansamblului, vizitatorul poate accesa de acolo muzeul. Traseul acestuia este gândit ca drum inițiatic în înțelegerea istoriei iudaice. Reprezintă o metaforă pentru plecarea evreilor spre Pământul Făgăduinței. Traseul reprezintă ideea de eliberare și mântuire pe care vizitatorul o caută. Spațiul expozițional se desfășoara în jurul unei curți interioare care conține ”Ierusalimul ceresc”, reprezentat sub forma unei grădini care este obiectivul final. Persoanele sunt nevoite să parcurgă spațiul expozițional, pentru a ajunge în grădină, pe care o pot vedea pe tot parcusul muzeului. Începutul expoziției este mai sinuoasă dar odată ajuns la etajul 1 va deveni mai simplu și spațiul va fi luminat. Prima parte a halelor reprezintă traseul istoric . Cu cât vizitatorul va înainte, cu atât spațiul va deveni mai dificil de parcurs, pentru a scoate în evidență apropierea de tragedia Holocaustului. Într-un final, vizitatorul ajunge în ”Ierusalimul Ceresc”. Șanțurile de serviciu au fost acoperite cu sticlă și cu ajutorul unor benzi LED, s-a creat un efect de sticlă care să dea o senzație de neliniște.
Luminarea din muzeu diferă pe tot parcursul expoziției. În prima parte lumina vine simbolic din pământ, în timp ce ultima parte din muzeu este luminată în principal zenital.