Vilegiatură lacustră. Dunărea la Corabia

Comentariul autorului

Proiectul presupune concentrarea unui răspuns punctual la problematica actuală de contracție a orașului Corabia. În același timp, el răspunde celorlalte nevoi identificate ale orașului precum reconectarea cu ecosistemul acvatic, prin eliminarea percepției de barieră a frontului la apă, care trebuie redescoperit pentru dualitatea deschiderii sale, căpătând astfel valențe simbolice. Radiografierea unor calități ale cadrului natural le-am perceput ca pe o oportunitate latentă a orașului care merită a fi exploatată. Astfel, ansamblul susține circuitul turistic precar existent, prin conturarea unui spațiu complementar – un cadru de experimentare a arhitecturii lacustre, oferind o experiență identitară individului. El se înscrie în cadrul mai larg al principiilor ecoturismului, care marchează de altfel tranziția comportamentului uman de la o abordare antropocentrică la una ecocentrică, în care este exploatată o etică a naturii care merită considerații morale deoarece chestionează principii filosofice care au ca scop înțelegerea umană, printr-o abordare holistică. Asocierea dintre mediul înconjurător și turism devine astfel un potențiator de regenerare, prin implicațiile economice pe care acest tip de activitate îl presupune.
Ca ipostază de intervenție, ansamblul s-a raportat la cele două zone ale sitului – apă și uscat, într-un sens specific fiecăruia, oferind două experiențe diferite ale spațiului. Astfel, modul de dispunere și percepția de elansare a construcțiilor lacustre oferă o experiență turistică individuală, care îndeamnă spre introspecție. În timp ce construcțiile de pe uscat, prin mediul construit controlat, organizat în jurul curților interioare și prin imaginea tectonică pe care ansamblul o prezintă îndeamnă spre o experiență turistică comunitară, conturând în final o relație de complementaritate între cele două zone.
Parcursul proiectului a avut în vedere realizarea unui sistem de ordine într-un context dezorganizat așa cum se prezintă, de altfel, orice cadru natural. Intenția principală a fost menținerea la minim a impactulului utilizatorilor asupra habitatului natural prin utilizarea unui set de principii care definesc întreaga intervenție. Parcurgerea spațiului de pe uscat oferă și ea două experiențe diferite – înainte și după desiș. Prima imagine este filtrată de bariera de vegetație pentru ca pe măsură ce înaintezi spre limita sa, perspectiva să se deschidă brusc și apa să devină elementul definitoriu. Aflându-mă la limita dintre aceste două ipostaze și având ca scop oferirea unui cadru construit în care să te poți simți protejat, construcțiile de pe uscat cresc în jurul unor curți interioare regulate, iar limita lor rămâne sensibilă la împrejurări, acționând ca un filtru pentru curțile regulate. Organizarea spațială în linie, de tip promenadă arhitecturală pentru construcțiile lacustre iau seama formei alveolei apei, protejându-le astfel de eventualii curenți de pe Dunăre și în același timp urmărind direcția de orientare principală stabilită anterior – către fluviu.
Melanjul dintre materialele și sistemele constructive moderne și tradiționale devine laitmotivul proiectului, recurența sa regăsindu-se de la imaginea cadru – de ansamblu, până la cele mai mici detalii.