ro | en
Arhitectura ca inserție publică în context istoric, București

Arhitectura ca inserție publică în context istoric, București

Autori: Florin Pîndici

Îndrumător: Andra Panait

Comentariul autorului

Loc/valoare
Zonă studiată – Centrul istoric București este o zonă comercială de tip tradițional unicat în București, cu valoare de raritate în România. În perimetrul ei există terenuri virane care prin suprafața pe care o ocupă pot influența semnificativ caracterul sub-zonelor istorice învecinate.

Premiză
Astfel, pentru conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural sunt necesare intervenții arhitectural urbanistice și de amenajare peisajeră.

Problemă
Existența unei zone urbane cu o evoluție istorică complexă, cu perioade și caracteristici diferite ce prezintă disfuncții care afectează atât funcționalitatea zonei în raport cu orașul cât și propriul caracter. Zona nu este adusă la nivelul cerințelor actuale și a suferit agresiuni în timp.

Obiectiv
Redarea identității centrului istoric, alterată în prezent de prezența masivă a spațiilor de alimentație publică ce reduc varietatea zonei și conduc aproape la un profil mono-funcțional, prin reechilibrarea cu funcțiuni specifice, conform caracterului obținut în timp.

Necesitatea intervenției
1. Importanța centrului istoric în funcționalitatea orașului, ca reper de reprezentare și ca loc esențial al memoriei culturale cu o mare concentrare de valori de patrimoniu.
2. Completarea profilului public actual cu noi funcțiuni urbane și de a crea spații publice utile zonei.
3. Umplerea golurilor urbane prin intervenții contemporane care ar marca timpul prezent în memoria colectivă, în spiritul continuității transformărilor dinamice petrecute în timp.

Principii de intervenție

A. La nivelul întregii zone
1. Am identificat toate golurilor urbane și construcțiile care agresează în prezent zona și care nu sunt în acord cu statutul de zonă protejată.
2. Am propus un traseu cultural turistice care să puncteze elementele de mare valoare ale zonei.
3. Am propus transformarea parcelelor neconstruite în structuri noi de țesut urban, care sa permită utilizarea adecvată a potențialului zonei, raportate la valorile culturale ale imobilelor și spațiilor publice identificate în vecinătate, astfel încât sa se asigure protecția, punerea în valoare și conservarea acestora.
4. Am propus acoperirea unora dintre calcanele la care există diferența mare de înălțime față de clădirile alăturate.

B. La nivelul parcelei Șelari 4-10 - Smardan 31-35
Am propus strategii de atenuare a scării și a masivității datorate comasării parcelelor prin care s-a produs o schimbare de morfologie a sitului, prin mici rețele de circulații interioare și deschidere la 2 fronturi, Șelari și Smârdan.
Am subliniat axele principale de compoziție care sunt determinate de străzile care străpung virtual situl, prin preluarea direcțiilor și crearea unor ganguri și tăieturi în volume în scopul creării unor perspective controlate și de atenuare a masivității.

Am folosit două principii: integrarea și contrastul.

Integrare la exterior în insula urbană:
- prin păstrarea limitei frontale care definește spațial întreaga suprafață a parcelei
- prin păstrarea tipologiei curții interioare specifice zonei, maximizarea suprafeței exterioare a spațiului public și utilizarea incintei ca instrument principal de articulare a spațiilor.

Contrast în interiorul parcelei:
- între fațadele predominant pline, cu un ritm regulat spre stradă și cele transparente din interior;
- între un procent mic de ocupare a solului pentru maximizarea spațiului public și crearea unui subsol predominant public accesibil și din exterior;
- înălțime relativ constantă la cornișă spre deosebire de o suită de platforme, la diferite niveluri în curte.



2020
Cercetare prin arhitectură
Diplome de arhitectură
Powered by: