Refuncționalizarea și extinderea fostului sanatoriu al grănicerilor, Băile Herculane. Centru de tratament minte-trup și cazare

Comentariul autorului

Am ales să lucrez în contextul Băilor Herculane, oraș-stațiune cu o imagine contrastantă. Aproape oximoronic, poezia, muzica, fluiditatea, scenografia urbană istorică, promenada coexistă cu cicatricile prezentului, cu dispariția treptată din sine. „Ingineria socială”, încercarea de a intui chiar lucrurile care nu se spun cu voce tare, sensibilitatea parcursului interior ce unește clădirile istorice, promenada și poezia sunt firele narative esențiale care compun studiul proiectului de diplomă.
Prin propunerea de arhitectură, am conturat o posibilă refuncționalizare și extindere a fostului sanatoriu al grănicerilor, neuitând să privesc în permanență contextul mult mai larg și mai sensibil. Pentru a ajunge la proiectul propriu-zis, am lucrat cu trei scări de intervenție și studiu: scara orașului ca nod și rețea cu nevoile și limitele sale, scara centrului istoric ca succesiune scenografică de unități de tratament, locuire temporară, relaxare și foste clădiri culturale interconectate printr-un limbaj comun, prin promenade și scara sitului ca parte a scenografiei, ca oportunitate de a rescrie cu elemente preexistente. Este esențial ca importurile de istorie, stil de viață, legătura orașului cu așezări asemănătoare să lucreze în tandem cu nevoia organică de permanentă reînnoire pliată pe tipurile de comunitate și de resurse.
Mi-am propus să gândesc intervenția ca pe un răspuns pentru cele trei voci principale ale orașului, așadar să schițez ideea unui nou atractor, a unei speranțe pentru comunitate, a unui exemplu de bună practică pentru autorități și a unui stimul pentru investitori. Dacă sursele istorice – programul zilnic și pe sezoane al băilor, scrisorile și poeziile împărătesei Elisabeta a Austriei – comparate cu discuțiile și chestionarele completate cu ajutorul locuitorilor permanenți și temporari m-au adus mai aproape de imaterialul locului, imaginile, plimbările și schițele m-au ajutat să îmi formez gândurile și mai apoi stilizarea formelor arhitecturale caracteristice orașului.
Prin propunerea de arhitectură îmi doresc să redeschid o clădire demult părăsită și nedreptățită prin intervenții nepotrivite, lucrând cu trei elemente esențiale: izvoarele – termale, sulfuroase și cu apă potabilă – la care este conectat situl, parcursurile interioare și exterioare ce unesc toate clădirile centrului istoric și două istorii profunde – cea a programului băilor publice și cea locală. Acestora le-am alăturat un concept vechi și totuși abia redescoperit în contemporaneitate – tratamentul minte-trup.
Deși proiectul este compus din două tipuri de spații contrastante, elementele de concept care le unesc sunt: parcursul și experiența polisenzorială. Am gândit parterul ca pe un „acasă” al comunității temporare și permanente definit de reinterpretarea porticului închis, element recurent în stațiune. Pe lângă aceasta, parterul reprezintă și un vestibul al spațiilor de tratament aflate la subsol. Grădina cu plante locale – aromatice, mediteraneene, perene – și cu ochiuri de apă începe deja să lucreze cu ideea de polisenzorialitate. Acest parcurs interior unește funcțiunea de cazare cu zona de restaurant, veranda de ceai (din plante locale) și cu zona de relaxare-învățare. Subsolurile desenează un parcurs interior, un univers cu universuri polisenzoriale ce stimulează atât mintea, cât și trupul prin texturi, culori, temperaturi și jocurile de lumini care complimentează ritualul zilnic de îmbăiere stabilit istoric în Băile Herculane.