Comentariul autorului
În contextul unei crize acute a forței de muncă specializate în domeniul construcțiilor și odată cu pierderea galopantă a ‘know-how’-ului tehnic atât de necesar identității arhitecturale, calitatea și autenticitatea fondului construit scade. Lipsește cunoașterea profundă a tehnologiilor elementare, dintre cele mai obișnuite, fără de care o bună înțelegere a detaliilor de arhitectură nu poate fi atinsă. Mai mult decât atât, lipsește un anume simț al materialității, evident în multe gesturi arhitecturale. Într-un astfel de scenariu sumbru, educarea viitorilor specialiști devine imperativă, buna lor formare contribuind la perpetuarea tehnicilor tradiționale de construcție din care vechiul renaște iar noul se inspiră.
Luând în considerare toate aceste aspecte, proiectul propune Remiza - Școală de Meserii de Patrimoniu la Depoul Burdujeni. Este vorba despre o școală de arte și meserii, o instituție – atelier, o ‘academie de meșteșuguri’ care să aducă împreună studenți arhitecți, ingineri constructori, peisagiști, precum și muncitori din domeniul construcțiilor care doresc să se specializeze în domeniu sau alte persoane interesate de restaurarea patrimoniului construit și recalificarea profesională. Un aspect particular al proiectului este includerea noii școli într-un ansamblu de construcții de cărămidă din 1906 care aparține patrimoniului industrial feroviar din Suceava: un depou, un turn de apă și o garnizoană. Astfel, situl patrimonial are șansa de a fi restaurat corespunzător, iar ucenicii pot fi inspirați de propriul mediu de învățare.
Concret, există trei zone principale care jonglează cu noțiunile de spațiu public/privat, interior/exterior. Spre zona depoului se regăsesc funcțiunile publice interioare, precum café bistro-ul, cantina, librăria tehnică, facilități de cazare, recepția și birourile administrative. Astfel, remiza se dorește a fi un loc – eveniment care să găzduiască expoziții tematice și conferințe într-un spațiu generos și inspirațional, dominat de impresionanta structură metalică a acoperișului. Piața publică triangulară adiacentă amintește de fostele șine de cale ferată care străpungeau, odată, clădirea. Spre turnul de apă se află spațiile dedicate workshop-urilor de specializare în lucrul cu cele 4 materiale specifice zonei: lemnul, metalul, lutul și piatra. Fiecărui workshop interior îi corespunde câte un spațiu de lucru exterior, în așa fel încât trecătorii să poată observa meșterii și ucenicii desăvârșindu-și tehnicile de construcție. Alături, vechea cazarmă de grăniceri are proporțiile ideale pentru a depozita în mod corespunzător materialele utilizate în cadrul atelierelor sau proiectele în lucru ale ucenicilor.
Totul este conectat prin intermediul zonei mediane de acces: o intrare structurală monumentală, care se comportă ca un filtru transparent, aducând zonele publice și zonele private ale școlii împreună, într-un spațiu expozițional deschis. Astfel, meșterii își pot expune lucrările realizate în cadrul workshop-urilor și pot introduce vizitatorii în lumea meseriilor patrimoniale.
Turnul de apă adiacent este accentul vertical al ansamblului, obiectul – semnal care inspiră creativitate în rândul cursanților prin desăvârșirea structurală și estetica armonioasă. El devine, astfel, punctul de observație și atracția principală într-un sit vast care oferă perspective spectaculoase. Totul este încadrat de un obiect arhitectural sculptural, nou, care unifică imaginea ansamblului ca un fundal.