Comentariul autorului
Scopul lucrării este identificarea modului în care putem valorifica patrimoniul arheologic din Dobrogea în perspectiva turismului durabil.
Viziunea este cea a unui lanț de fortificații romane care prin asociere în traseu îmbogățesc experiența turistului; totodată, prin perceperea ansamblului este asigurată o mai bună înțelegere a fortificațiilor- care altminteri ar fi fost diminuată atunci când obiectivele ar fi fost strict în individualitatea lor.
Pentru coagulare traseului este necesară crearea unui aparat turistic, care va reprezenta sursa de viață a serviciilor în această zonă și punct coordonator în traseul turistic. Astfel, proiectul conține funcțiuni precum: cazare, alimentație și un echipament destinat sportului.
Situl avut în vedere pentru proiect se află în județul Constanța, lângă fortificația Capidava, la marginea apei, într-o zona cu elevație scăzută și inundabil o dată la 10 ani, proiectul își propune să faciliteze accesibilitatea vizitatorilor dinspre apă spre situl arheologic, dar și dinspre calea rutieră. De aceea, propunerea arhitecturală caută să înglobeze un traseu și un mecanism pentru această relaționare. Ce este de urmărit este modul în care intervenția arhitecturală se va raporta la situl arheologic și caracteristicile particulare ale terenului.
Propunerea la nivelul ansamblului și a sitului de la fortificația Capidava este completarea traseului intern ,existent, cu un traseu perimetral extern care leagă diferite puncte de interes precum, poarta de vest cu amenajarea unui punct de belvedere, vechiul port și vechile băi romane. Această rută este conectată la ruta navală prin crearea unui mecanism adecvat, o conexiune de la apă la Capidava și invers, creând în același timp un loc care oferă o nouă perspectivă asupra cetăți.
Când vorbim despre conceptul volumetric, trebuie să avem în vedere că viitoarea clădire trebuie menținută sub limita vizibilă, astfel încât să nu perturbe peisajul istoric. Volumetria este simplă, formată din obiecte grele, baza, care se află în zona inundabilă, volumul din zona de mijloc este ușor și traversat de accesul către apă, cutiile de cazare independente care se ascund în topografia locului și nu în ultimul rând semnul transparent și discret care anunță un eveniment care se petrece sub limita vizibilă.
Pentru exprimarea conceptului volumetric sunt folosite materiale precum lemn, pentru partea ușoară și beton pentru partea grea. În zona de cazare sunt folosite materiale locale, precum piatra. Prin materialitatea volumelor și relația acestora cu terenul este sugerată ideea de blocui de piatră găsite în pământ, referință a modului în care ruinele sunt descoperite.