Centru ecvestru de recuperare și agrement pe fostul hipodrom din parcul „Nicolae Romanescu”

Comentariul autorului

Proiectul și-a găsit sensul atât în păstrarea elementelor morfo-stilistice determinante ale grădinii engleze romantice, reintegrarea fostului hipodrom în circuitul actual al parcului, cât și în restabilirea legăturii dintre om și animal, în acest caz, a animalului cabalin, dispărut din viața urbei. În secolul al XIX-lea, inginerul James Watt numește unitatea pentru măsurarea puterii „cal-putere” pentru ca oamenii să fie familiarizați cu noile tehnologii. Astăzi, animalele au dispărut atât de mult din cadrul orașului încât ar trebui să le denumim după noile tehnologii pentru a ne fi familiare. Interacțiunea dintre om și animale s-a schimbat în ultimul secol. Acestea depășesc statutul de simplu vehicul de travaliu și oferă, mai degrabă, un pretext către reflexie, introspecție și auto-examinare.

Centrul ecvestru dorește să reintegreze animalul în viața socio-economică a orașului și, în acest fel, în circuitul actual al grădinii. Asemeni evenimentelor anterioare, precum atașarea arenei ecvestre pistei de alegări existente, definirea unui centru ecvestru de recuperare și agrement reprezintă o continuitatea firească în evoluția hipodromului. Proiectul are capacitatea de a conecta elementele existente și adițiile acestora găsindu-le, din nou, funcționalitatea.

Casa crește în jurul inimii interioare a arenei ecvestre și ni se arată în peisaj drept o cutie neidentificabilă de lemn, ancorată în pământul arat prin cablurile ce susțin acoperirea din pânză. Lumea de jos este dedicată activităților esențiale ale centrului, atât oamenilor, cât și cabalinelor și este puternic conectată cu împrejurul. Baza, putem spune, este ortogonală, exactă, precisă, asemeni gesturilor repetitive ale unui cal disciplinat, dar deschisă exteriorului prin limitele și curțile sale orientate către câmp. Partea de sus înfățișează o lume mai gentilă a introspecției ce aparține publicului, curioșilor și care constă în rânduri radiale de scaune accesate printr-o scară exterioară. Aceasta implica un loc de promenadă pentru socializare și pentru a celebrarea spectacolului intimei legături între cal și călăreț.

Asemeni hipodromului perceput drept o incintă delimitată de succesiunea perimetrală a copacilor, manejul poate fi descoperit doar atunci când pătrundem în miez. Exteriorul nu își trădează interiorul. Poziția sa este strict determinată de limitele vechilor brazde de pământ și are drept scop definirea locului așa cum el ni se prezintă astăzi: între un monument peisajer și un câmp.