Locuire hibridă

Comentariul autorului

Nota introductiva: Cred ca este important de precizat, pentru ca si tema de anul acesta este de asa natura, ca pentru acest proiect nu s-a folosit inteligenta artificiala sub nicio forma. In aceea perioada inteligenta artificiala mai mult te incurca decat putea sa te ajute daca nu stiai sa o folosesti, iar eu ma opuneam vehement acestei predari creative.

Proiectul propune înțelegerea importanței simbiozei dintre locuire și spațiul public în contextul ansamblurilor de locuințe colective. În urma analizei, se poate afirma că aceste două elemente sunt interconectate și dependente una de cealaltă.

Contextul funcțional și istoric al străzii Berzei, impune o abordare hibridă a programului de arhitectură. Eclectismul funcțional prezent face imposibilă ocuparea unei parcele relativ mari doar cu locuințe. Toată această lucrare are la bază înțelegerea relației dintre public și privat (afară și înăuntru) pentru ca proiectul să își găsească soluția prin fenomenologie, percepție, istorie, program, antecedente și intuiție.

La baza proiectului sta dialogul dintre "înăuntru" și "afară", prin jocul limitelor, este o provocare arhitecturală de organizare spațială, prin intermediul spațiilor tampon ('third spaces'). Culoarele, cursivele, scările de bloc, curțile interioare (patio), toate aceste elemente sunt unelte de lucru. Fiecare are o însușire simbolică și este văzută fie ca "limită", fie ca "trecere".

Problematicile locuirii in contemporaneitate evidențiază lipsa existenței unei comunități formate in jurul locuinței. Astfel, în general, spațiile comune din vecinătate rămân câteodată abandonate din lipsa interacțiunilor între vecini. De aceea, soluția hibridă a locuințelor colective care integrează funcțiuni cu valențe publice sau comune creează oportunități de formare a noi legături într-o comunitate. Deoarece acest aspect este prevăzut încă din etapa de proiectare, este evitată lipsa de coerență a spațiilor comune în care nevoia de comunitate a surclasat integritatea estetică a clădirii. De asemenea, luând in vedere aspectele dăunătoare legate de trafic si beneficiile lucratului de acasă, existența spațiilor comune de lucru în proximitatea locuințelor oferă o soluție de îmbunătățire a calității vieții locuitorilor in cadrul unui ansamblu de locuințe colective hibrid.

Astfel, proiectul își găsește soluția printr-o gradină urbană deschisă orașului, în care spațiile comune, serviciile, funcțiunile publice și locuințele se îmbină și se justifică una pe cealaltă. Situl devine, in consecință, un parc sau o gradină comună de bloc, apropriată de locuitori. Pe acest fond verde, deschis orașului, se așază locuințele. Între aceste doua elemente există un „soclu” adica acel spațiu tampon care articuleaza 'înăuntru' de 'afară'. El este definit de funcțiuni indispensabile locuirii precum cafenele, patiserii, brutării, magazine artizanale sau librării, importante pentru oraș și, deopotrivă, pentru locuitori.

În concluzie, conștientizând aspectul arhitectural, pe cel social, de mediu, psihologic și antropologic, putem crea spații corecte din punctul de vedere al locuitorilor. Și, odată înțeles faptul că a crea locuințe este o provocare mai degrabă culturală și socială decât tehnică, atunci arhitectura casei va răspunde nevoilor locuitorului și nu va corespunde neapărat curentelor. În cazul locuințelor, este necesar ca accentul să se pună pe substanța proiectului, detașată de "isme" sau doctrine și care are în vedere, în primul rând, nevoile locuitorilor. Peter Einsenman afirma: "Oricâte propoziții arhitecturale corecte din punct de vedere sintactic am face, ele s-ar putea sa nu conțină deloc poezie."