Școală pentru copii cu dizabilități intelectuale severe și profunde

Comentariul autorului

Educația constituie un pilon fundamental în dezvoltarea unei societăți, iar calitatea sa definește perspectivele sociale și economice ale comunității. Conform statisticilor, sistemul educațional din România prezintă procentaje îngrijorătoare comparativ cu media europeană: rate ridicate ale abandonului școlar și nivel redus de participare la învățământul superior, iar aceste lipsuri sunt și mai evidente în cazul persoanelor cu dizabilități intelectuale și tulburări asociate din cauza accesului limitat al acestora la educație și la servicii de sprijin.
Proiectul de diplomă propune crearea unei școli speciale pentru copiii cu dizabilități intelectuale severe și profunde în cartierul Rahova din București, având ca punct de pornire premisa că spațiul construit poate și ar trebui să își asume un rol activ în medierea inechităților socio-teritoriale. Poziționarea față de această temă este rezultatul unei analize urbane care evidențiază o distribuție asimetrică a infrastructurii sociale la nivelul capitalei. În Sectorul 5, suprapunerea dintre densitatea locuirii, creșterea populației vulnerabile și prezența unei singure unități de învățământ special aflată la limita capacității sale spațiale,denotă un punct slab în infrastructura școlară specială și creează condiții propice pentru o perpetuare și înrădăcinare a marginalizării.
Spre deosebire de elevii din învățământul de masă, copiii cu dizabilități intelectuale severe sau profunde, adesea asociate cu tulburări diverse (precum cea de spectru autist), procesează realitatea, deci și spațiul construit, printr-un filtru atipic. Având în vedere diversitatea utilizatorilor și paleta vastă de cerințe a acestora, școala trebuie să fie elementul ce se mulează pe nevoile individuale ale fiecărui copil și nu invers. Mediul construit trebuie să fie, așadar, adaptabil, nestimulant și ușor de înțeles.
La nivel conceptual, demersul propune o distanțare față de tipologia instituțională tradițională. Morfologia și organizarea spațială au fost ghidate de principiile designului neuro-incluziv, primul pas fiind implementarea zonificării senzoriale. Circulațiile au fost gândite ca spații de tranziție și calibrare senzorială între funcțiunile diverse, claritatea planimetrică favorizând predictibilitatea și orientarea intuitivă, minimizând riscul de confuzie. Integrarea naturii în procesul educativ a reprezentat o prioritate, întreg proiectul gravitând în jurul a două curți: una pentru joacă, iar cealaltă, cea principală, cu rol de grădină senzorială. Configurarea în jurul tipologiei curții interioare a avut ca motivație dorința de a crea un mediu intim și sigur într-un cadru urban dens, soluția fiind orientarea către interior în cadrul parcelei. La nivelul finisajelor, a fost utilizată o paletă de culori caldă, pastelată, în culori nestimulante ce nu distrag utilizatorii. Concomitent, integrarea zonelor de retragere (escape spaces) are rolul de a oferi elevilor (dar și personalului în caz de nevoie) oportunități sigure de autoreglare emoțională, sprijinind treptat dezvoltarea autonomiei personale.