Comunitate terapeutică pentru persoanele cu Alzheimer

Comentariul autorului

Ce se întâmplă cu locul în care trăim atunci când memoria începe să ne părăsească? Pentru o persoană cu Alzheimer, spațiul cotidian se transformă odată cu evoluția bolii. Orientarea, autonomia, relațiile sociale și percepția mediului devin parte din procesul de îngrijire, iar arhitectura poate răspunde acestor schimbări printr-un mediu familiar, recognoscibil și adaptabil.
Amplasată în zona lacurilor Colentina, în proximitatea insulei Mogoșoaia și a pădurii Băneasa, comunitatea terapeutică este construită în relație directă cu peisajul. Apa, vegetația și succesiunea spațiilor exterioare devin repere ale orientării și creează o continuitate între locuire, activitățile comunității și natura înconjurătoare.
Organizarea ansamblului urmărește evoluția bolii prin trei nuclee dedicate stadiilor: inițial, moderat și avansat. Fiecare zonă răspunde unui nivel diferit de autonomie și necesitate de îngrijire, printr-o succesiune spațială care trece de la zone mai deschise și conectate la comunitate către spații mai protejate și specializate.
Un coridor principal traversează comunitatea și leagă locuirea de funcțiunile publice și comunitare. De-a lungul acestuia se succed spații de întâlnire, curți, grădini și zone de activitate, construind un traseu continuu și recognoscibil. Comunitatea este completată de o serie de funcțiuni cotidiene — restaurant, magazine, galerie de artă, bibliotecă, ateliere creative, salon și spații de întâlnire — care susțin activitatea socială și păstrează legătura cu viața de zi cu zi.
Pentru zona destinată stadiului avansat, nevoia crescută de asistență este susținută printr-un nivel specializat de îngrijire, conectat direct la spațiile rezidențiale și la infrastructura medicală a comunității. Comunitatea terapeutică este completată astfel de Centrul Medical, care asigură servicii pentru consultații și îngrijire medicală, terapie și activități dedicate locuitorilor.
Peisajul terapeutic completează această structură printr-un sistem de grădini cu roluri diferite: grădină senzorială, grădină activă, grădină de legume și plante aromatice și livadă. Fiecare oferă stimuli, activități și repere specifice, construind o succesiune de experiențe care susține orientarea, activitatea fizică, stimularea senzorială și relația cu amintirile asociate naturii.
Proiectul propune astfel o formă de locuire în care protecția, autonomia, orientarea, îngrijirea și apartenența la comunitate devin principii ale arhitecturii. Arhitectura nu vindecă boala Alzheimer, dar poate face ca viața cu această boală să fie trăită cu demnitate, cu autonomie și cu sentimentul că aparții unui loc. Aceasta reprezintă cea mai importantă responsabilitate socială a disciplinei – chiar și atunci când memoria se fragmentează, locul poate continua să ofere orientare, familiaritate și apartenență.