Comentariul autorului
Proiectul a pornit de la caracteristicile unui sit abandonat și ruinat din București: Conacul Dudești-Cioplea - o fostă moșie aristocratică a familiei Dudescu ce, până în prezent, nu a făcut obiectul niciunei inițiative de cercetare sau conservare. Sunt astfel abordate o serie de aspecte interdependente: deteriorarea conacului menționat, dispariția sa din memoria orașului, înțelegerea rolului incintei pentru un astfel de monument istoric, lipsa spațiului public într-un cartier dens și absența infrastructurii necesare pentru cercetarea subteranului urban. Aceste condiții converg într-un sit fragmentat, centrat pe conac și, conform documentelor, străbătut de un tunel subteran secret care ar fi putut să-l lege odinioară de închisoarea Văcărești.
În acest sens, este prezentat Laboratorul Bucureștiului Subteran – un spațiu complex și unic, care a abordat tema menționată anterior atât dintr-o perspectivă funcțională, cât și pragmatică, presupunând un centru de cercetare, arhivare și expunere a tuturor straturilor subterane ale orașului. Față de acestea, sunt introduse unități de cazare temporară pentru cercetători, spații multifuncționale sau de atelier, dar și componente orientate către locuitorii cartierului.
Metodologia combină cercetarea istorică cu analiza morfologică a relațiilor dintre conac, incinta inițială, clădirile industriale ulterioare și structurile subterane. Această interpretare stabilește strategia: patrimoniul existent este conservat, noile spații de locuit sunt ascunse vederii, iar terenul eliberat este redat comunității. Este păstrat principiul construcției perimetrale: zidul de incintă, aflat sub protecția legii, este îngroșat pentru a găzdui spații publice, transformând fosta margine într-o structură civică deschisă și redefinind rolul său inițial de mijloc de separare. Strategia spațială permite totodată eliberarea centrului amplasamentului, creând o grădină publică.
Conacul restaurat constituie punctul central al „Laboratorului Bucureștiului Subteran”, un spațiu expozițional care, împreună cu tunelul subteran, este folosit ca aparat de acces pentru vizitatori, prezintând istoria acestui amplasament. Pentru a păstra autonomia clădirii și a reduce la minimum ocuparea terenului, extinderea este amplasată în mare parte sub pământ. Extinderea subterană se bazează pe cele trei funcții care reprezintă evoluția conceptului de la sfera profesională la societate în ansamblu – cercetare, arhivare și expunere – care, alături de funcții complementare, servesc drept mecanism de generare a cunoașterii și, ulterior, de conștientizare a importanței subiectului subteranului urban prin conservarea și expunerea publică a studiilor din acest domeniu.
Sunt astfel atinse în proiectul de arhitectură trei paliere de studiu: la nivel literal, laboratoarele specializate reprezintă locul cercetării orașului subteran; metodologic, zonele de interpretare a studiilor și de arhivare devin instrumentele de producere a cunoașterii subiectului; iar la nivel metaforic, întreg parcursul expozițional transformă subterana într-un spațiu interpretativ și de reprezentare a memoriei urbane ascunse. Subterana devine, în fapt, un program în sine, ce nu privește doar către limita Curții Dudești-Cioplea, ci către întregul spațiu urban ascuns, cu memoria sa materială și imaterială, regăsită sau pierdută.