Centru de formare a tinerilor ieșiți din sistemul de protecție specială

Comentariul autorului

Proiectul de diplomă pornește de la o problemă socială întâlnită atât la nivel național, cât și internațional: situația tinerilor care părăsesc sistemul de protecție la împlinirea vârstei de 18 ani. În urma documentării și a analizării acestei situații, am observat că tranziția către viața independentă este dificilă, în special din cauza lipsei unui loc de locuire, a unui loc de muncă și, în multe cazuri, a unei formări profesionale sau a studiilor superioare. Astfel, proiectul propune integrarea acestor trei nevoi – locuire, educație și integrare profesională – într-un singur centru, care să îi sprijine pe tineri în parcursul lor către autonomie.
Centrul este amplasat în clădirea Malmaison, fostă cazarmă militară și ulterior închisoare militară, un loc cu o puternică identitate istorică și cu imaginea unei enclave închise și reci. Prin intervenția propusă, îmi doresc ca această percepție să fie transformată, iar locul să devină unul în care oamenii își doresc să vină, să învețe, să lucreze și să se întâlnească.
Funcțiunile sunt distribuite în cadrul ansamblului astfel încât să răspundă etapelor acestui proces de transformare. Unul dintre corpurile clădirii este destinat spațiilor de cazare, oferind tinerilor un loc în care să locuiască într-o perioadă de tranziție către independență. Un alt corp integrează o mini-școală duală, alcătuită din săli de curs și ateliere specializate, fiecare clasă fiind asociată unei activități practice. Prin colaborarea cu firme și specialiști din domeniu, tinerii pot învăța o meserie și pot dobândi experiența necesară pentru a se angaja ulterior, fie în cadrul centrului, fie în cadrul firmelor partenere. Celelalte corpuri sunt dedicate unor funcțiuni publice și unor spații de lucru, care creează atât locuri de muncă pentru beneficiari, cât și o legătură directă între centru și oraș.
Analiza istorică a clădirii a evidențiat caracterul de incintă al ansamblului, a cărui formă inițială a fost modificată după cutremurul din 1977, când unul dintre corpuri a fost demolat ca urmare a degradării structurale. Pornind de aici, am considerat că istoria locului cere o restaurare a ideii de incintă, însă nu printr-o reconstrucție mimetică, ci prin adăugarea unui nou strat, clar contemporan.
Conceptul proiectului pornește astfel de la ideea de straturi. Îmi doresc să păstrez și să dezvălui straturile istorice ale clădirii, adăugându-i un strat nou, care să poată fi recunoscut ca intervenție contemporană. Cuprul devine materialul principal al acestui strat, datorită capacității sale de a îmbătrâni frumos și de a-și schimba aspectul în timp. Astfel, ceea ce astăzi este nou va deveni, peste ani, un nou strat al istoriei clădirii. Extinderile și intervențiile contemporane nu caută să imite ceea ce există, ci să creeze un contrast controlat, care să pună în valoare arhitectura veche fără să o eclipseze.
Această idee a straturilor se extinde dincolo de clădire și devine o metaforă pentru parcursul beneficiarilor. Așa cum ansamblul s-a transformat de-a lungul timpului prin adăugiri, modificări și pierderi, și tinerii care ajung aici trec prin propriul proces de transformare: de la copil sau adolescent la adult independent. Centrul devine astfel un spațiu al acestei transformări.
Tânărul primește un loc de cazare și, pe măsură ce își găsește un loc de muncă și dobândește independență financiară, contribuie la plata chiriei. Pentru cei care nu au încă pregătirea necesară, școala duală oferă posibilitatea de a învăța o meserie și de a dobândi experiență practică. Scopul final nu este dependența de centru, ci tocmai desprinderea de acesta: atunci când tânărul este pregătit să își continue singur parcursul, eliberează locul de cazare pentru o altă persoană aflată la începutul aceluiași drum.
Proiectul devine astfel mai mult decât o intervenție asupra unei clădiri istorice: este un spațiu care păstrează straturile trecutului și creează, în același timp, condițiile pentru formarea unor noi povești și noi începuturi.