Acvariul și muzeul vieții marine: dezvoltarea capacității muzeale în contextul revitalizării Pieței Ovidiu și a Portului Tomis

Comentariul autorului

Proiectul de diplomă propune realizarea Acvariului și Muzeului Vieții Marine în cadrul unui masterplan de revitalizare a Portului Turistic Tomis și a Pieței Ovidiu din Constanța, unde Acvariul este piesa centrală a ansamblului.
Analiza contextului evolutiv evidențiază prezența lacunelor la nivelul fronturilor istorice ale pieței la finele secolului XX și dezvoltarea portului fără o planificare coerentă, fiind vizibilă o ruptură a țesutului urban între cele două zone. De asemenea, există o declivitate de aproximativ 16 m. între piață și port, ce nu este amenajată corespunzător.
Propunerea arhitecturală intervine în acest punct de inflexiune fragmentat pentru a reface legătura urbană, valorificând o serie de oportunități majore: prelungirea spre port a axului compozițional generat de Muzeul de Istorie - perpendicular pe cel istoric al pieței (decumanus maximus), speculând direcția cardo maximus -, conturarea unui culoar cultural între piață și port și preluarea fluxurilor pietonale din piață, Cazino și plajă.
Ansamblul arhitectural propus se compune din patru elemente: Acvariul, Muzeul Vieții Marine, pasarela și cazarea. Logica volumetrică a acestora se bazează pe două direcții: axul generat de Muzeul de Istorie - în lungul căruia se dezvoltă corpul cazării și pasarela, și pe care este centrat Acvariul - și axul perpendicular pe lungimea portului, care generează forma de prismă triunghiulară a muzeului propus. Intervenția răspunde declivității sitului printr-o volumetrie în cascadă și o pasarelă care extinde cota pieței pe terasa Acvariului.
Arhitectura clădirii este dictată intrinsec de nucleul său: un bazin central cilindric (diametru 23 m, înălțime 12 m), înconjurat de o rampă circulară și un inel de acvarii secundare. Acest traseu ascendent oferă o experiență imersivă ce simulează ascensiunea spre suprafață în urma unei scufundări. Toate celelalte spații gravitează în jurul acestui nucleu generator, definindu-i volumetria.
Materialitatea Acvariului este definită de o serie de „solzi” din plăci ceramice. Jocul acestora pe fațada obiectului arhitectural simulează efectul dinamic al reflexiilor apei. În contrast, tectonica anumitor pereți este accentuată prin placarea cu piatră naturală, utilizând travertinul.
Proiectul se fundamentează pe trei precedente arhitecturale: Oceanografic Valencia (arh. Félix Candela, 2002), generatorul circuitului funcțional imersiv; Mercedes-Benz Museum (arh. UNStudio, 2006), care inspiră parcursul expozițional prin rampe spiralate și interconectate; și Porto Cruise Terminal (arh. Luís Pedro Silva, 2015), reper pentru integrarea organică în peisajul marin. Din cel din urmă derivă utilizarea plăcilor ceramice ca finisaj unitar ce recreează reflexiile apei.