Filarmonica Banatul

Comentariul autorului

Proiectul propune o filarmonică contemporană hibridă, ce are rolul de a rezolva problemele modelului tradițional de sală strict monofuncțională, model vulnerabil economic din cauza sezonalității, a costurilor ridicate de operare și a perioadelor lungi de inactivitate. Pentru a rămâne o structură viabilă și relevantă social pe tot parcursul zilei, clădirea integrează principiul multifuncționalității pe două paliere complementare: multifuncționalitate prin mix de funcțiuni și Multifuncționalitate prin mix de evenimente. O deschidere programatică continuă prin intermediul unui parter permeabil conceput ca o dală urbană, ce reunește cafenele, restaurant, o librărie muzicală tematică, galerii de artă pentru expoziții temporare și un centru educațional dedicat atelierelor și inițierii muzicale a tinerilor, cât și a artiștilor locali, atrăgând comunitatea și generând venituri constante din surse non-ticket. Capacitatea tehnologică a auditoriului de a găzdui programe cu exigențe acustice complet diferite. Prin intermediul camerelor de reverberație care înconjoară auditoriul și adaugă până la 30% volum suplimentar sălii. Prin deschiderea sau închiderea porților acustice timpul de reverberație crește sau scade, acomodând totodată și formate intermediare de jazz, evenimente amplificate sau evenimente de tipul conferințelor.
Amplasamentul ridica niște provocări majore. Morfologic, situl se află la intersecția a trei țesuturi contrastante: cel pavilionar, cvartalele dense de blocuri și retailul contemporan, Iulius Mall. Situat la nodul Inelului II de mobilitate, proiectul funcționează ca o ancoră urbană care unifică aceste țesuturi fragmentate. Pentru a proteja utilizatorii de agresiunea traficului de pe bulevarde, spațiul public este prelungit sub forma unei platforme înălțate ce funcționează ca un filtru de amortizare.
Situl are particularitatea de a interacționa și de a putea fi perceput din patru traiectorii majore de apropiere, permițând o citire clară a volumului general și o perspectivă panoramică. Deoarece situl se află într-o poziție intermediară, expusă vizual din multiple traiectorii urbane majore, clădirea elimină fațadele tehnice secundare, toate fronturile sunt tratate unitar și compozițional, fiind percepute dinamic din orice unghi urban.
Conceptul și temele compoziționale urmăresc o ierarhie clară: prioritatea absolută a cerințelor acustice, urmată de flexibilitatea spațiului și de estetica volumetrică. Acest fundament se structurează pe patru teme esențiale: percepția multiplă și sculptarea volumetrică, relația sâmbure-înveliș, grade controlate de transparență și opacitate, și continuarea și prelungirea spațiului public. Sala mare de concert este o incintă autonomă din beton, detașată de învelișul exterior, foaierul funcționând ca zonă-tampon izolatoare. Zonele publice și foaierele sunt complet transparente, curbându-se spre interior pentru a invita orașul înăuntru, în timp ce nucleul acustic este semnalat prin masivitate opacă.
Schițele conceptuale arată cum volumul simetric inițial este rotit și articulat sub presiunea vectorilor urbani (stradă, parc, oraș). Fațadele se multiplică și se sculptează reciproc, generând colțuri dinamice, curbe și pliuri.
Schemele de direcție demonstrează cum Filarmonica funcționează ca un nod, clădirea se poziționează ca o interfață între trei țesuturi devenind o ancora urbana.