În lungul zidului. Teatru Municipal Bistrița

Comentariul autorului

Amplasamentul propus se află în orașul Bistrița la capătul limitei destructurate a secțiunilor rămase din zidul fostei cetăți și totodată la capătul Parcului Municipal, esplanadă care face parte din patrimoniul cultural local.

Memoria ruinei fostelor ziduri ale cetății și modurile în care aceasta poate fi tratată pentru a o face să răspundă nevoilor orașului contemporan a contribuit la interesul personal pentru subiectul diplomei. Deși vorbim despre o mărturie a trecutului, orașul tinde să se conformeze fostei amprente a zidului. Astfel, instituțiile culturale ale orașului, într-un mod curios înconjoară centrul istoric pe parcursul traseului fostului zid. Această amintire a țesutului urban ce a trecut în spectrul social a făcut subiectul acestei lucrări, deoarece m-a făcut să-mi doresc să propun o continuare a acestui traseu cu singurul edificiu cultural de care duce lipsă orașul Bistrița și anume un teatru.

Având în vedere această limită de care spațiile orașului se agață, putem spune că există un potențial al apariției funcțiunilor publice și culturale având edificii ce servesc educației, sporturilor, muzicii, picturii, dar ce se întâmplă cu sectorul artelor scenice? În prezent, singurul edificiu care a avut titlul oficial de teatru se află în stare de ruină. În anul 2022 s-a susținut Gala Uniter în Bistrița, iar în anul 2024 s-a propus subtitlul de, ,Teatru Municipal” adăugat la: Centru Municipal de cultură, ,George Coșbuc”/Casa de cultură/Palatul de cultură/Teatru Municipal. Adeseori, s-au desfășurat spectacole de teatru în Sinagogă sau în alte spații iar pregătirea trupelor de teatru și a altor 10 cercuri creative se află într-un edificiu de tip locuință. În prezent nu există spații dedicate exclusiv repetițiilor sau scene care să susțină un decor semnificativ caracteristic unei piese de teatru.

Așadar, cazul Bistriței este cel al improvizațiilor de spații.

În ceea ce privește soluția arhitecturală, intrarea principală se realizează prin intermediul esplanadei parcului, astfel vizitatorul este condus pe o rampă lină cu sculpturi realizate de artiști consacrați români amplasate pe aceasta, ce îl conduc spre primul subsol unde se află o piațetă a lumii artelor scenice. Foaierul deschis al teatrului este înconjurat de o alee ce are dispuse perimetral ateliere destinate artiștilor locali ce contribuie la realizarea butaforiilor și costumelor pentru piese. În zona paralelă rampei unde se poate observa multitudinea de încăperi, sunt așternute toate spațiile aferente unui teatru municipal, inclusiv spatii ce servesc spectatorilor în relație cu actorii, actorilor, personalului de teatru și tuturor oamenilor ce participa la buna desfășurare a jocului de scena. În ceea ce privește parterul și primul etaj, acestea înglobează sala mare, cu capacitatea unui teatru de mărime medie, accesul fiind realizat prin intermediul scărilor monumentale cu expoziții în foaierele intermediare.

Propunerea a căutat o integrare subtilă în imaginea de ansamblu a orașului și în simbolistica pe care o poarta, astfel tot ce zărește privitorul venind din centrul istoric prin parcul municipal este acest volum ce se încadrează în scara urbană. Stereotomia fațadelor face trimitere la ruinele fostului zid al cetății și la natura ce îl înconjoară, fiind ultima cărămidă ce lipsește din capitolul edificiilor de cultura din orașul meu natal, Bistrița.