Comentariul autorului
Există locuri care nu dispar niciodată cu adevărat. Rămân acolo, în țesutul orașului, tăcute și inaccesibile, purtând în zidurile lor o memorie pe care nimeni nu o mai citește. „Marea Moară Română – Ștefan Barbu Drugă" din Craiova este un astfel de loc. Proiectul urmărește transformarea ansamblului industrial într-un centru cultural multidisciplinar capabil să reactiveze relația dintre memorie, comunitate și spațiul urban.
Intenția principală este de a demonstra că patrimoniul industrial abandonat nu reprezintă o etapă încheiată a istoriei, dar o resursă activă pentru dezvoltarea contemporană a orașului. Demersul a pornit dintr-o întrebare simplă: ce se întâmplă în interiorul morii? Grâul urma un circuit precis, bazat pe verticalitate, flux continuu și purificare progresivă. Această logică a devenit fundamentul conceptual al întregii intervenții.
Conceptul — Frumentum, rod folositor — reinterpretează fluxul tehnologic al morii. Dacă odinioară aceasta transforma cerealele în hrană fizică, noul centru cultural transformă cunoașterea, creativitatea și memoria într-o resursă comună pentru comunitate.
Intervenția păstrează și valorifică identitatea industrială a ansamblului prin reutilizare adaptivă, introducând o extindere cilindrică contemporană inspirată din logica și simbolistica silozului — un volum care nu concurează cu moara, el intră în dialog cu ea, completând ansamblul fără să îi diminueze prezența. Împreună, cele două silozuri — cel integrat al morii și cel nou — creează un traseu între întuneric și lumină, între labirint și ascensiune, între memorie și devenire.
Programul cultural răspunde nevoilor concrete ale zonei: bibliotecă și spații de coworking pentru studenții campusului universitar adiacent, ateliere pentru artiștii orașului, spații expoziționale și muzeu al morii pentru vizitatori, sală multifuncțională pentru evenimente și spații publice exterioare pentru comunitatea locală.
Cărămida aparentă roșcată, betonul, tabla perforată albă și structurile metalice construiesc un dialog clar între vechi și nou, iar lumina naturală, verticalitatea și mișcarea utilizatorului devin instrumente ale experienței spațiale.
Moara Barbu Drugă este astfel transformată dintr-un loc al producerii hranei fizice într-un loc al producerii hranei intelectuale — dintr-un spațiu suspendat între memorie și abandon într-un nou strat viu al orașului. Frumentum continuă semnificația originară a clădirii, purtând-o mai departe în prezent, pentru ca memoria locului să rămână vie și să ne amintească mereu că „Aici a existat cândva o moară”.