Comentariul autorului
Proiectul „Infrastructura de productie si cunoastere” propune reactivarea fostei platforme industriale Guban din Timisoara prin transformarea acesteia intr-un ansamblu urban contemporan dedicat productiei, cercetarii, educatiei, culturii si mobilitatii. Conceptul porneste de la ideea ca patrimoniul industrial nu trebuie pastrat ca o imagine statica a trecutului, ci repus in functiune ca infrastructura activa, capabila sa genereze noi forme de productie si cunoastere. Memoria locului devine astfel o resursa pentru construirea viitorului: ceea ce orasul a fost, ceea ce este si ceea ce aspira sa devina sunt reunite intr-o singura infrastructura. Structurile existente sunt reutilizate si reprogramate, iar golul rezultat prin disparitia corpului central devine suport pentru o interventie contemporana care restabileste relatiile spatiale si functionale ale ansamblului.
Interventia este conceputa ca o infrastructura permeabila, flexibila si programatic adaptabila, in care diferitele functiuni pot interactiona si transforma modul de utilizare al ansamblului in timp. Nu este propus un obiect arhitectural izolat, ci un sistem de cladiri, trasee, curti si spatii publice care se conecteaza si fac vizibile activitatile desfasurate in interior. Flexibilitatea programatica permite suprapunerea si alternarea activitatilor de productie, expozitie, cercetare, educatie si eveniment, astfel incat ansamblul sa poata raspunde unor nevoi si scenarii de utilizare diferite.
Programul combina o componenta muzeala si una de productie si cercetare aplicata, completate de biblioteca, spatii de studiu, conferinte, birouri, restaurant si foodcourt. Muzeul prezinta evolutia industriala a Timisoarei prin expozitii permanente si temporare, dar depaseste modelul conventional de expunere pasiva: procesele de productie, experimentul si tehnologia devin parte din experienta vizitatorului. Makerspace-urile, atelierele de prototipare si laboratoarele creeaza o relatie directa intre cunoastere si productie, permitand ca ceea ce este cercetat si experimentat sa devina ulterior continut expus. Autogara introduce o dimensiune suplimentara de mobilitate si genereaza un flux constant de oameni, transformand ansamblul intr-un punct de tranzit si intalnire. Astfel, vizitatorul nu patrunde intr-un muzeu izolat, ci este intampinat de o infrastructura activa, in care prima experienta este una a orasului insusi: a identitatii sale industriale, a obiectivelor sale culturale si a aspiratiilor sale tehnologice.
Importanta proiectului deriva din capacitatea sa de a reconecta memoria industriala a orasului cu economia, educatia si tehnologia contemporana. Amplasamentul Guban, astazi fragmentat si partial dezafectat, este transformat dintr-un teritoriu inert intr-un spatiu public activ, conectat la mediul universitar, sectorul tehnologic si comunitate. Proiectul propune astfel o forma de patrimoniu activ in care trecutul industrial nu este doar conservat si expus, ci continuat prin productie, cercetare, invatare si inovatie. Ansamblul devine o infrastructura urbana capabila sa lege memoria de viitor, productia materiala de productia de cunoastere si orasul local de fluxurile regionale, oferind Timisoarei un spatiu care nu doar vorbeste despre identitatea sa, ci o pune din nou in miscare