Comentariul autorului
Recuperarea identității verzi a cartierului Pajura
Situat în cartierul Pajura din București, propunerea se bazează pe identitatea istorică a cartierului ca una dintre zonele rezidențiale verzi ale orașului. Dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea pe fosta proprietate Stoicescu, cartierul Pajura a fost caracterizat mult timp de spații deschise generoase, vegetație matură și o structură urbană cu densitate redusă. În loc să introducă un obiect arhitectural dominant, proiectul urmărește să consolideze aceste calități existente prin stabilirea unui dialog continuu între arhitectură și peisaj.
Centrul Cultural Pajura este conceput ca o intervenție integrată în peisaj, în care parcul se ridică treptat pentru a deveni clădirea în sine. Inspirat de relația spațială dintre arhitectură și topografie explorată în Centrul Cultural Fundația Stavros Niarchos din Atena, propunerea estompează granița dintre forma construită și spațiul public. Această abordare transformă acoperișul într-o extensie accesibilă a parcului, creând un amfiteatru mare în aer liber, minimizând în același timp impactul vizual al clădirii în împrejurimile sale rezidențiale.
Respectând scara locuințelor colective adiacente, proiectul prezintă o singură fațadă urbană spre strada Jiului. Forma sa alungită răspunde direct configurației liniare a amplasamentului, în timp ce marginile rămase se dizolvă în peisajul înconjurător, permițând parcului să rămână elementul public dominant.
La capătul opus al amplasamentului, propunerea reactivează Piața Pajura prin reutilizarea adaptivă a fostului centru comercial din epoca socialistă, un reper local recognoscibil datând din anii 1960. Prin conservarea și transformarea acestei structuri familiare, intervenția consolidează memoria colectivă a cartierului, introducând în același timp un program public contemporan.
Împreună, Centrul Cultural și piața revitalizată stabilesc o relație urbană complementară, acționând ca două porți civice care încadrează noul parc liniar. Mișcarea pietonală continuă generată între aceste două ancore publice activează întregul amplasament, consolidând interacțiunea socială, reconectarea țesăturii urbane fragmentate și sprijinind atât regenerarea fizică, cât și cea demografică a cartierului.