Ciocanul 127. Conversia Școlii de Meserii

Comentariul autorului

Ciocanul 127 propune conversia fostei Școli de Meserii „Ciocanul”, monument istoric situat pe Calea Dudești nr. 127, într-o infrastructură contemporană dedicată formării profesionale, cercetării și transmiterii cunoașterii constructive în domeniul patrimoniului. Fondat în 1899, ansamblul și-a construit identitatea în jurul relației dintre educație, atelier și practică, iar proiectul pornește de la ideea că această memorie funcțională poate deveni resursa principală a unei noi utilizări.
Intervenția este fundamentată pe principiile restaurării critice și tratează patrimoniul ca pe un palimpsest construit, rezultat din acumulări, transformări și urme succesive. Geometria corpurilor existente este păstrată, iar elementele contemporane sunt introduse ca straturi recognoscibile, diferențiate de materia istorică și concepute astfel încât să mențină lizibilitatea ansamblului. Proiectul nu urmărește reconstruirea unei imagini ideale a trecutului, ci continuarea istoriei locului printr-o utilizare actuală compatibilă cu identitatea sa.
Programul reia vocația educațională a școlii și o adaptează practicilor contemporane de restaurare. Atelierele dedicate meseriilor tradiționale sunt completate de săli de curs, spații de cercetare, bibliotecă, arhivă și zone pentru studiu individual și colaborativ. Acestora li se adaugă funcțiuni culturale și publice – expoziții, auditorium, bistro și spații pentru activități comunitare – care deschid ansamblul către oraș și transformă procesul de învățare într-o activitate vizibilă și accesibilă publicului.
O parte importantă a programului este amplasată în registrul subteran, pentru a păstra predominanța vizuală a clădirilor istorice și caracterul deschis al curților. Curtea coborâtă devine principalul dispozitiv de legătură între nivelul existent și extinderea nouă, aducând lumină naturală către galeria subterană și articulând accesul către auditorium, spațiile expoziționale și funcțiunile complementare. Succesiunea dintre exterior, coborâre și spațiul subteran construiește o experiență bazată pe alternanța dintre compresie și deschidere, în care patrimoniul este perceput constant din perspective noi.
Materialitatea intervenției urmărește aceeași logică de diferențiere și continuitate. Metalul, betonul, suprafețele minerale și elementele de expunere independente definesc limbajul contemporan, în timp ce structura, proporțiile, tâmplăriile și urmele valoroase ale clădirilor existente rămân lizibile. Sistemele de semnalistică, orientare și accesibilitate sunt integrate în arhitectură, astfel încât întregul ansamblu să poată fi utilizat incluziv și intuitiv.
Prin conversie, Școala de Meserii „Ciocanul” este reintrodusă în circuitul activ al orașului ca infrastructură educațională și culturală. Clădirea devine simultan obiect al conservării și suport al formării profesionale, iar patrimoniul este înțeles ca resursă activă pentru învățare, producție și viață publică.