Centru de Arte pentru Boemia de Sud

Comentariul autorului

Situl ales pentru proiect este Piața Senovážné, unul dintre spațiile publice importante ale orașului České Budějovice. Piața se află în proximitatea centrului istoric și funcționează ca o interfață între nucleul medieval al orașului și zonele dezvoltate ulterior. Este mărginită de bulevardele Karla IV. și Na Sadech și are o accesibilitate foarte bună din punctul de vedere al transportului rutier, public și pietonal. Cu toate acestea, starea actuală a sitului nu reflectă importanța poziției sale. În acest moment situl este format dintr-o piață betonată, un spațiu verde deteriorat și o parcare la sol, fără o identitate publică clară. Intervenția face parte dintr-o strategie mai largă de regenerare urbană.

Proiectul propune pe acest amplasament un centru de arte pentru regiunea Bohemia de Sud. Clădirea nu este gândită ca un obiect autonom așezat pe teren, ci funcționează ca o continuare a pieței publice. În prezent piața nu are limite clare, spațiul se dizolvă în parcare și în zona verde din jur, fără un început și un sfârșit care să o definească. Volumul construit preia această problemă și îi oferă pieței un front coerent, care o închide, îi stabilește marginile și o transformă într-un spațiu urban definit.

Privită dinspre marginile pieței, clădirea are o prezență solidă și unitară, însă fața ei nu se comportă ca un zid. Retragerile și decupajele volumului de la nivelul solului deschid fațada către piață și transformă limita construită într-un prag care atrage trecătorul spre interior. Prin felul în care cuprinde spațiul pieței, forma clădirii funcționează ca un negativ al muzeului de istorie naturală din apropiere, iar cele două instituții intră astfel într-un dialog de plin și gol.

Un traseu pietonal traversează parcela și invită locuitorii să treacă în mod firesc prin instituția publică în drumul lor de-a lungul centurii verzi a orașului. Traversarea clădirii devine parte din parcursul zilnic prin oraș, iar centrul de arte devine un loc de trecere și de întâlnire, nu doar o destinație. În punctul în care traseul pătrunde în volum, clădirea se deschide și formează o poartă, un prag care marchează intrarea în spațiul instituției.

Auditoriul are o relație directă cu exteriorul. Peretele său dinspre deal este retractabil și poate fi deschis complet, astfel încât sala se extinde către peisaj. În aceste momente auditoriul devine vizibil din piața de lângă râu, iar privirea trecătorului este îndreptată spre interiorul clădirii. Astfel pot avea loc evenimente unice, în care spectacolul se desfășoară la granița dintre interior și exterior și devine parte a vieții orașului.

Întreaga clădire este finisată în beton prefabricat. Materialul oferă o expresie unitară și susține caracterul monolitic al volumului.

Deși la prima vedere forma clădirii pare simplă, ea ascunde un volum complex. Sub același contur coexistă funcțiuni foarte diferite, de la spațiile expoziționale și auditoriu până la restaurant și zonele administrative. Complexitatea proiectului se descoperă prin felul în care aceste funcțiuni se învecinează, se suprapun și comunică într-un singur volum.