Reactivarea centrului istoric din Peninsula Constanței. O alotropie a functiunilor publice si a locuirii colective

Comentariul autorului

Proiectul propune reactivarea centrului istoric din Peninsula Constanței prin locuire colectivă și funcțiuni hibride. Peninsula este unul dintre cele mai valoroase teritorii ale orașului: o stratificare istorică densă, o poziție privilegiată între oraș și mare și o identitate urbană distinctă. Cu toate acestea, zona se confruntă cu depopulare, degradarea fondului construit și o utilizare predominant sezonieră. Scăderea populației rezidente și orientarea către turism au slăbit continuitatea vieții cotidiene și relația dintre patrimoniu și comunitate.

Cercetarea pornește de la trei concepte: golul urban, hibridul urban și locuirea colectivă ca infrastructură socială. Golul urban este înțeles nu doar ca discontinuitate fizică a țesutului construit, ci și ca ruptură a relațiilor sociale și a memoriei urbane, cu potențial de reconectare. Funcțiunile hibride și locuirea colectivă sunt mecanismele care pot genera utilizare permanentă, diversitate funcțională și relații comunitare stabile.

Situl ales se află pe axa pietonală dintre Statuia Lupoaicei și Piața Ovidiu, aproximativ la jumătatea distanței dintre cele două repere. Terenul, astăzi un gol urban, devine un nou nod intermediar al traseului: un loc de oprire, întâlnire și interacțiune, care leagă secvențele fragmentate ale spațiului public.

Studiul planurilor istorice arată că insulele urbane sunt construite perimetral, cu fronturi continue și interioare închise, inaccesibile. Proiectul preia logica frontului continuu, dar o reinterpretează permeabil. Pasajele și străpungerile extind spațiul public în interiorul insulei, iar curtea interioară devine o continuare a traseului urban. Retragerile și decroșurile volumetrice formează mici piațete. Circulația pietonală este prioritară, iar accesul auto este limitat la riverani și aprovizionare.

Programul asociază locuirea colectivă cu funcțiuni culturale, educaționale, comerciale și comunitare, astfel încât ansamblul să fie folosit pe tot parcursul anului. Locuințele sunt organizate pe un grid modular repetitiv, care permite configurații diferite și transformări în timp, pentru structuri familiale și moduri de locuire variate: viață de familie, lucru de acasă, locuire împărțită. Cursivele funcționează ca spații intermediare între curtea publică și locuințele private și susțin întâlnirea dintre vecini. Nodurile verticale, așezate în colțurile incintei, leagă spațiul public de circulațiile comune ale fiecărui nivel.

Gridul apartamentelor este generat de o structură din lemn lamelar, lăsată aparentă. Lemnul reduce amprenta de carbon și dă spațiilor de locuit o atmosferă caldă. Spre oraș, volumetria propune decroșuri și descreșteri de înălțime care integrează treptat ansamblul între vecinătăți, iar logiile, balcoanele și terasele dau profunzime fațadelor printr-un joc de plin și gol. Intervenția este contemporană și se raportează la contextul istoric prin scară, ritm și expresia structurii, fără imitare formală.

Concluzia proiectului este că revitalizarea unui centru istoric nu se poate reduce la conservarea patrimoniului construit. Ea presupune refacerea relației dintre comunitate, spațiul public și viața cotidiană. În Peninsula Constanței, locuirea colectivă, împreună cu funcțiunile hibride și cu spațiile colective active, poate readuce centrul istoric în dinamica actuală a orașului.