Comentariul autorului
Proiectul de diplomă „Curtea Cetății – Hub de Cercetare a Culturii, Tradiției și Artei” propune o intervenție contemporană în proximitatea Cetății de Scaun a Sucevei. Intervenția pornește de la relația fragmentată dintre monument, sit, peisaj și oraș, precum și de la lipsa unei infrastructuri culturale coerente care să susțină utilizarea și înțelegerea contemporană a acestui ansamblu.
Intervenția este amplasată la limita sitului arheologic existent și retrasă față de Cetatea de Scaun. Distanța față de monument reprezintă o strategie de protejare și de ierarhizare a ansamblului: noul nu urmărește să completeze sau să imite cetatea, ci să creeze un cadru care îi susține prezența și mediază relația dintre monument, peisaj, oraș și comunitate.
Programul reunește funcțiuni de primire și informare, spații muzeale și expoziționale, cercetare și educație, laboratoare și ateliere dedicate practicilor tradiționale, artei și meșteșugurilor, precum și spații multifuncționale pentru evenimente și activități comunitare. Acestea sunt completate de funcțiuni destinate vizitatorilor și de spații exterioare pentru expunerea artefactelor. Hubul nu dublează funcția actuală a cetății, ci preia activitățile pe care aceasta nu le poate susține și le organizează într-o infrastructură culturală capabilă să extindă și să susțină utilizarea contemporană a monumentului.
Arhitectura este organizată prin conceptul unei „spine”, o axă de structurare, orientare și parcurs care adună funcțiunile într-o succesiune de secvențe spațiale. Traseul construiește gradual apropierea de cetate, prin schimbări de direcție, filtre vizuale și spații intermediare. Un traseu parțial îngropat, inspirat de memoria șanțurilor defensive, realizează legătura cu monumentul fără să introducă o prezență dominantă în peisaj. În acest fel, parcursul devine parte din experiența culturală, iar cetatea este descoperită treptat și rămâne reperul principal al locului.
Volumetria propunerii are la bază o reinterpretare contemporană a arhitecturii medievale și a caracterului defensiv al cetății. Ideea zidului de apărare este transpusă într-o arhitectură masivă și protectoare, în timp ce golurile preiau și reinterpretează forma golurilor de tragere. Aceste elemente nu sunt reproduse literal, ci transformate în instrumente arhitecturale pentru controlul luminii, al perspectivelor și al relației cu exteriorul. Materialitatea propunerii preia discret memoria arhitecturii medievale, prin caracterul său solid, mineral. Această apropiere creează o legătură cu locul și cu arhitectura existentă, în timp ce forma intervenției păstrează distanța necesară față de monument. Astfel, noul și vechiul nu se confundă, ci intră într-un dialog în care materia evocă memoria locului, iar forma afirmă timpul prezent.
Problematica centrală a proiectului este relația dintre protecția patrimoniului și necesitatea unei utilizări contemporane. Intervenția propune ca cele două să nu fie tratate ca obiective opuse: protejarea monumentului se realizează prin distanță, controlul traseului și al perspectivelor, iar activarea sa printr-un program cultural care aduce cercetarea, educația, creația și comunitatea în relație directă cu locul. Astfel, „Curtea Cetății” transformă un teritoriu fragmentat într-un traseu cultural coerent, în care arhitectura nouă devine suport pentru înțelegerea patrimoniului, fără să îi diminueze caracterul dominant.