Sanctum Reviviscit. Reactivarea Bisericii „Sf. Gheorghe”, Malcoci.

Comentariul autorului

Proiectul de diplomă propune reactivarea fostei biserici romano-catolice „Sf. Gheorghe” din Malcoci, județul Tulcea, construită în contextul comunității germane stabilite în Dobrogea și abandonată ulterior dispariției acesteia. Astăzi, biserica reprezintă o prezență singulară în peisajul satului, păstrând memoria unei comunități care nu mai există, într-un context social și cultural profund transformat.

Intervenția pornește de la întrebarea: cum poate spațiul sacru să conserve și să reactiveze memoria comunitară după dispariția comunității care l-a generat? În locul conservării ruinelor ca obiect izolat, proiectul propune transformarea ansamblului într-un spațiu contemporan de întâlnire, interpretare și transmitere a memoriei locale. Caracterul sacru al bisericii este păstrat, dar reinterpretat printr-o utilizare culturală și comunitară, completată de posibilitatea unor utilizări liturgice punctuale.

Biserica existentă rămâne elementul central și dominant al ansamblului. Intervenția de restaurare urmărește recuperarea volumului și a caracterului său arhitectural, prin soluții reversibile și prin reinterpretarea unor elemente dispărute, precum învelitoarea și structura acoperișului. Interiorul este eliberat de intervențiile ulterioare necorespunzătoare, iar memoria comunității germane este introdusă în spațiu printr-o serie de nișe și dispozitive de expunere dedicate fotografiilor, obiectelor și monumentelor funerare recuperate.

Noua construcție este amplasată lateral bisericii și se dezvoltă sub forma unui volum în „L”, definind o curte interioară și protejând vizual prezența clădirii istorice. Parțial îngropată în teren, intervenția urmărește o relație de contrast și continuitate între vechi și nou: un registru mineral, greu și ancorat în teren la nivelurile inferioare și un registru superior ușor, realizat din lemn, inspirat de materialitatea și proporțiile arhitecturii vernaculare dobrogene.

Programul include spații de primire și socializare, expoziții, ateliere, bibliotecă comunitară și spații de studiu, construind o secvență de la spațiul public către cel contemplativ. La nivelul teritoriului, proiectul extinde intervenția dincolo de limitele bisericii, prin amenajarea unei grădini publice, a unor spații de odihnă și a unor elemente care pun în valoare relația dintre biserică, sat și peisaj.

Astfel, proiectul nu urmărește reconstruirea unei comunități dispărute, ci reactivarea memoriei sale prin arhitectură. Biserica devine nu doar un vestigiu al trecutului, ci un loc capabil să producă noi forme de comunitate și apartenență.