Comentariul autorului
Proiectul propune reconversia fostului Depou Victoria din Bucuresti intr-un campus educational dedicat cercetarii, proiectarii si fabricatiei in domeniul transportului public. Interventia porneste de la caracterul contradictoriu al amplasamentului: desi depoul ocupa o pozitie centrala si beneficiaza de o accesibilitate urbana ridicata, incinta a functionat mult timp ca un spatiu inchis, separat de tesutul orasului. Aceasta ruptura este interpretata ca o forma de enclava urbana.
Strategia de interventie nu urmareste eliminarea caracterului industrial al sitului, ci transformarea acestuia intr-o resursa pentru noua dezvoltare. Functia operationala a depoului este relocata, in timp ce elementele cu valoare identitara si spatiala sunt pastrate si integrate in noul ansamblu. Hale existente, traseele de tramvai si cosul industrial devin repere ale memoriei locului si structuri pentru noul spatiu public.
Programul propus este o Scoala Duala de Cercetare si Proiectare in Transportul Public. Conceptul de scoala duala presupune apropierea dintre educatia teoretica si practica profesionala: studentii parcurg un proces continuu de invatare, cercetare, proiectare, prototipare si fabricatie, in relatie cu domeniul transportului public. Astfel, arhitectura devine parte din procesul pedagogic, nu doar suport pentru activitati educationale.
Organizarea ansamblului este construita in jurul celor doua hale principale, pastrate si adaptate noilor functiuni. Acestea sustin activitati de atelier, laborator, cercetare si fabricatie, in timp ce volumul central nou le conecteaza si concentreaza functiunile comune ale scolii. Aici se afla spatiile de intalnire si colaborare, sala multifunctionala, biblioteca, circulatiile verticale si spatiile colective. Atriumul central devine astfel nucleul social al campusului si locul de intersectie dintre educatie, cercetare si viata comunitatii.
La nivel urban, proiectul introduce o relatie mai permeabila intre campus si oras. Spatiul public este organizat in jurul traseelor de tramvai existente, reinterpretate ca structura a peisajului si a circulatiilor pietonale. Piata de acces constituie interfata principala cu orasul, in timp ce zonele verzi si spatiile exterioare creeaza locuri pentru stationare, intalnire si activitati colective. Functiunile cu caracter public sunt pozitionate astfel incat sa poata fi accesate independent de zona educationala.
Arhitectura noua pastreaza o relatie directa cu caracterul industrial al depoului, dar evita reproducerea formelor existente. Acoperisurile reinterpreteaza geometria halelor industriale, iar finisajele inspirate de suprafetele metalice oxidate creeaza o identitate contemporana, legata de memoria sitului. Structurile usoare, suprafetele translucide si placarile metalice diferentiaza interventia noua de constructiile pastrate.
Prin reutilizarea structurilor existente si transformarea infrastructurii feroviare in element de peisaj, proiectul propune nu doar o schimbare de functie, ci o reconectare urbana. Fostul depou devine un campus deschis, in care patrimoniul industrial, educatia, cercetarea, fabricatia si spatiul public functioneaza impreuna. Interventia transforma astfel o enclava urbana intr-un loc activ, permeabil si relevant pentru orasul contemporan.