Agora Dunării - conector urban între oraș și fluviu

Comentariul autorului

Proiectul de diplomă pornește de la necesitatea refacerii relației dintre Municipiul Giurgiu și Dunăre, într-un sit în care frontul la apă este astăzi fragmentat, subutilizat și dominat de funcțiuni tehnice, logistice și industriale.

Portul Ramadan, deși are o poziție strategică și o încărcătură istorică importantă, funcționează în prezent ca o margine urbană izolată, greu accesibilă publicului și slab conectată la traseele orașului. Intenția proiectului este de a transforma acestă zonă într-un spațiu public activ, capabil să medieze relația dintre oraș, port și fluviu.

Intervenția propune eliberarea și reorganizarea frontului la apă, valorificarea Gării Fluviale / Palatului Ramadan ca reper patrimonial și introducerea unui program hibrid, care combină funcțiuni comerciale, productive, culturale și de loisir.
Piața de pește dunăreană devine programul-ancoră al proiectului, reinterpretând o activitate locală tradițională într-o formă contemporană, deschisă atât comunității, cât și vizitatorilor.

Proiectul urmărește separarea fluxurilor tehnice de cele publice, astfel încât activitățile portuare, aprovizionarea, procesarea peștelui și accesul ambarcațiunilor să poată coexista cu promenada, piața urbană, spațiile de belvedere, restaurantul, cafeneaua și centrul de interpretare al Dunării. Prin pasarele, trasee pietonale, spații verzi amenajate și platforme publice, intervenția creează o continuitate între oraș și mal.

Arhitectural, proiectul propune o structură ușoară, vizibilă și contemporană, inspirată de limbajul infrastructurilor portuare și al halelor industriale. Acoperișul fragmentat, structura metalică și fațadele translucide definesc o imagine nouă a frontului dunărean, fără a concura monumentul existent. Proiectul devine un instrument de regenerare urbană, reactivare socio-economică și reconstruire a identității orașului prin redeschiderea sa către fluviu.

Astfel, într-un oraș aflat în declin urban, proiectul propune regenerarea prin valorificarea resurselor locale și prin continuitatea memoriei portuare. Intervenția nu șterge straturile existente ale locului, ci le reinterpretează într-un palimpsest arhitectural, în care tradiția comercială, relația cu fluviul și identitatea portuară devin suport pentru o nouă formă de activare urbană, capabilă să ducă mai departe specificul local într-un limbaj contemporan.