Landscape of care: centru de îngrijire a persoanelor cu tulburări mentale în stadiu incipent și moderat

Comentariul autorului

Landscape of Care propune reconversia unei foste cariere de andezit din Colibița într-un centru de îngrijire destinat persoanelor cu tulburări psihice incipiente și moderate. Proiectul pornește de la înțelegerea grijii ca proces desfășurat în timp, care nu se limitează la actul medical, ci se construiește prin relația dintre individ, spațiu și mediul pe care acesta îl locuiește.

Fosta carieră nu este privită ca un teritoriu degradat care trebuie reparat sau readus la o stare anterioară exploatării. Fronturile excavate, terasele și vegetația spontană sunt asumate ca parte a identității locului. Situl se află deja într-un proces de transformare, în care memoria activității extractive coexistă cu regenerarea naturală. Proiectul pornește tocmai de la această condiție incompletă și încearcă să construiască o relație de reciprocitate între două procese care se desfășoară simultan: regenerarea peisajului și recuperarea utilizatorului. Niciunul dintre ele nu urmărește revenirea la o stare inițială, ci găsirea unui nou echilibru.

Arhitectura este înțeleasă ca o infrastructură a grijii. Ea nu poate trata direct suferința psihică, dar poate crea condițiile în care recuperarea devine posibilă: control asupra gradului de interacțiune, posibilitatea retragerii, orientare intuitivă și treceri graduale între spații cu grade diferite de intimitate. Recuperarea nu este considerată un proces liniar, iar proiectul evită un singur mod de locuire. Utilizatorul poate oscila între introspecție și participare, în funcție de propriul ritm.

Această relație este tradusă arhitectural prin două moduri de operare: tectonicul și scheletalul. Tectonicul aparține masei minerale a carierei. Spațiile integrate în rocă oferă protecție, control al luminii și o relație directă cu materialitatea locului. Scheletalul apare prin structuri mai ușoare, independente și reversibile, care se atașează fronturilor existente și se deschid către peisaj.

Între aceste două condiții apare pragul, folosit nu ca limită rigidă, ci ca spațiu al tranziției. Diferențele de nivel, trecerile și circulațiile construiesc o succesiune de momente în care lumina, materialitatea și gradul de expunere se modifică treptat.

Peisajul nu funcționează ca fundal. Vegetația spontană este păstrată și completată, iar procesele naturale continuă să modeleze situl și după intervenție. În acest sens, proiectul nu încearcă să ofere un scenariu final pentru carieră, ci să introducă o nouă etapă în evoluția ei.

Landscape of Care propune astfel o arhitectură care nu urmărește vindecarea prin formă și nici izolarea utilizatorului într-un mediu protejat, ci construirea unor condiții în care acesta își poate regăsi treptat propriul ritm și propria relație cu lumea. Grija devine o relație continuă între corp, arhitectură și peisaj.