Liceu în cartierul Drumul Taberei - recuperarea și adaptarea țesutului vechi

Comentariul autorului

Într-un context urban aflat într-o continuă transformare, proiectul de conversie a fostului liceu PTTR își propune să conserve și să revitalizeze o structură școlară edificată în 1970, adaptând-o cerințelor contemporane de educație și vieții actuale a comunității.
Pornind de la analiza contextului istoric și urban al cartierelor de tip microraion, propunerea vizează nu numai reabilitarea unei clădiri, ci și regenerarea unei zone extinse cu potențial urban semnificativ.
Prin această intervenție, proiectul propune atât o transformare funcțională, cât și una simbolică: dintr-o structură rigidă, abandonată și uitată de-a lungul timpului, într-un ansamblu multifuncțional vibrant, integrat în viața urbană a cartierului Drumul Taberei.
Obiectivele proiectului
- Conversia si extinderea unui complex școlar aflat într-un continuu proces de declin
- Deschiderea limitelor școlii către comunitate: transformarea, ,limitelor" în cele mai vibrante spații ale ansamblului
- Memoria locului: înțelegerea și respectarea principiilor inițiale de planificare urbană, prin consolidarea și îmbunătățirea morfologiei urbane
- Școala ca un, ,micro-oraș": mișcare și repaus
Rezultatele cercetării privind carențele actuale ale infrastructurii educaționale au fost transpuse într-o propunere care vizează regenerarea completă a spațiului, valorificând poziționarea sa strategică între două bulevarde mari și reconectându-l la dinamica orașului prin principiile de urbanism liber, specifice microraioanelor: permeabilitatea, funcționalismul și o deschidere reînnoită către comunitate.
Bazându-se pe obiectivul transformării școlii într-un, ,micro-oraș", proiectul păstrează două dintre cele cinci clădiri originare: corpul principal al liceului și fosta cantină.
Această alegere reflectă intenția de a conserva memoria locului și de a-i transforma limitele în zone de interacțiune urbană, configurând ansamblul ca un reper activ din viața cartierului.
Proiectul explorează potențialul transformator al infrastructurii educaționale și culturale din fostele cartiere socialiste, pornind de la premisa că spațiile educaționale, în special școlile de cartier, pot redeveni noduri active în memoria colectivă a comunității.
Studiul este structurat în jurul unei întrebări centrale de cercetare:, ,cum poate fi reactivat rolul arhitecturii școlare în cartierele postbelice, astfel încât aceasta să răspundă nevoilor contemporane fără a șterge valoarea țesutului urban existent?".
În căutarea unui răspuns, cercetarea este ghidată după trei întrebări fundamentale - unde, ce și cum, abordate prin analiza istorică, investigarea relației dintre școală, cartier și oraș, precum și formularea strategiilor de dezvoltare.
Având în vedere rolul educației ca pilon fundamental în modelarea vieții sociale, școala propusă transcende statutul său tradițional de spațiu destinat exclusiv educației formale. Aceasta devine un loc al vieții și al muncii, răspunzând unei game largi de funcțiuni complementare: recreere, sport, cultură, servirea mesei și întâlniri ale comunității.
Astfel, spațiile destinate în mod tradițional activităților educaționale (sălile de muzică, atelierele, laboratoarele, sălile de sport) sunt concepute pentru a fi accesibile și adulților în cadrul unor programe educaționale și sociale desfășurate în afara orelor de școală.