Centru de cercetare în pomicultură

Comentariul autorului

Proiectul de diplomă propune realizarea unui Centru de Cercetare în Pomicultură în comuna Miroslava, în zona de sud-vest a municipiului Iași. Amplasamentul este caracterizat de prezența unei livezi existente, de relieful în pantă și de deschiderea vizuală către oraș și către peisajul agricol. Alegerea sitului pornește de la posibilitatea integrării unei funcțiuni de cercetare într-un cadru natural productiv.

Conceptul arhitectural urmărește integrarea clădirii în topografia terenului și păstrarea caracterului livezii. Volumele sunt așezate în raport cu curbele de nivel, astfel încât intervenția să aibă un impact redus asupra peisajului. Sera reprezintă elementul principal al proiectului și apare în mai multe ipostaze: la nivelul terenului, pe acoperiș și ca anvelopă transparentă în zona sălii de conferințe. Prin această repetare, sera devine elementul de legătură dintre cercetare, educație și spațiile destinate publicului.

Centrul are o suprafață de aproximativ 3.000 m² și este gândit pentru aproximativ 30 de cercetători simultan, dintre care 15 permanenți. Organizarea funcțională separă fluxurile publicului, studenților și cercetătorilor. Accesul public conduce către zona de expoziție și atrium, de unde se realizează legătura cu sala de conferințe și cu sera accesibilă vizitatorilor. Zona educațională include săli de curs, laboratoare și spații de schimb pentru studenți, fiind conectată controlat cu spațiile de cercetare.

La nivelul inferior sunt amplasate laboratoarele și sera științifică destinată cercetătorilor, conectată cu serele orientate către livadă și cu sera de pe acoperiș. Serele sunt de tip Venlo, cu structură modulară și acoperiș vitrat, concepute pentru o bună iluminare naturală și pentru controlul microclimatului. Circulația aerului se realizează prin deschiderile de ventilare amplasate la nivelul acoperișului, care permit evacuarea aerului cald și introducerea aerului proaspăt, susținând o ventilare naturală eficientă.

Sistemul de apă este integrat în funcționarea serelor și în strategia sustenabilă a centrului. Apa pluvială colectată de pe suprafețele vitrate și de pe acoperișuri este direcționată prin rigole către bazine de acumulare amplasate subteran. De aici, apa este filtrată și recirculată către sere, unde este distribuită printr-un sistem special de pulverizare fină. Acesta contribuie la irigarea plantelor și la reglarea umidității interioare, reducând consumul de apă din rețeaua publică și valorificând resursele naturale disponibile pe amplasament.

Expresia arhitecturală este simplă, riguroasă și contemporană. Materialele principale sunt betonul aparent în tonuri alb-gri, sticla transparentă și profilele metalice rectangulare. Contrastul dintre masivitatea betonului și transparența serelor sugerează relația dintre precizia cercetării și caracterul viu al vegetației. Spațiile interioare sunt luminoase și funcționale, iar transparențele mențin o relație vizuală cu livada și peisajul exterior.

Prin adaptarea la pantă, conservarea caracterului livezii, folosirea luminii și ventilației naturale, colectarea și reutilizarea apei pluviale și integrarea serelor Venlo, proiectul propune un centru în care cercetarea, educația și relația cu publicul funcționează împreună. Centrul devine astfel o infrastructură pentru dezvoltarea pomiculturii și un reper discret, integrat în peisajul agricol existent.