Comentariul autorului
Proiectul propune reactivarea Centralei Electrice din Florești, Prahova, un reper al patrimoniului industrial interbelic, prin transformarea sa într-un centru educațional și de cercetare pentru învățământ profesional dual.
Motivația principală a fost aceea de a valorifica ruina nu ca o urmă inertă a trecutului, ci ca o resursă activă pentru comunitate.
Fosta centrală electrică, odinioară parte a infrastructurii energetice regionale, devine un loc în care memoria, educația și producția sustenabilă pot coexista.
Intervenția urmărește păstrarea învelișului industrial existent și introducerea unor volume noi, reversibile, care activează spațiile fără a le anula identitatea. Astfel, vechea structură rămâne vizibilă și prezentă în experiența utilizatorului.
Fostul flux tehnic al producerii energiei este reinterpretat ca un nou flux educațional: de la cultivare și cercetare, la producție, învățare și schimb comunitar. Sala Cazanelor devine nucleul proiectului, găzduind școala și sera didactică, spațiul în care teoria și practica se întâlnesc direct. Sala Mașinilor este dedicată studiului, cercetării și colaborării, iar Sala Transformatoarelor integrează locuirea temporară pentru elevi și cadre didactice. Prin această organizare, proiectul răspunde lipsei de infrastructură educațională locală și nevoii de formare profesională în domeniul agro-alimentar.
Arhitectura devine un instrument de regenerare, capabil să lege patrimoniul industrial de nevoile contemporane ale comunității. Materialele — cărămida, betonul, lemnul și metalul — construiesc un dialog între vechi și nou, între memorie și intervenție contemporană. Lumina naturală, natura și mișcarea utilizatorului devin elemente esențiale ale experienței spațiale.
Proiectul nu urmărește înlocuirea identității centralei, ci continuarea ei printr-o funcțiune nouă, necesară și compatibilă. Centrala Electrică din Florești este astfel transformată dintr-un loc al producerii de energie într-un loc al producerii de cunoaștere, comunitate și apartenență.