Comentariul autorului
Ideea acestui proiect a pornit de la o realitate tristă, vizibilă zilnic în București: cinematografele clasice au fost scoase complet din centrul orașului. Pornind de la această premisă, proiectul propune revitalizarea fostului Garaj Leonida (Strada Luterană nr. 7-13) prin transformarea unei foste infrastructuri dedicate mișcării mecanice într-un ecosistem vizual complet. Într-un oraș definit de tranzit și fragmentare, acest spațiu devine o pauză necesară, un laborator integral în care imaginea este produsă, analizată, arhivată și difuzată, unde fiecare componentă a ansamblului sprijină direct procesul artistic. Conceptul explorează arhitectura ca spațiu liminal, o zonă de tranziție între oraș și creație, unde ideile prind formă prin interacțiunea dintre mediul academic, practica profesională și public. Provocarea principală a sitului constă în prezervarea identității industriale a structurii existente și reconfigurarea ei volumetrică fără a-i altera memoria spațială.
Inima proiectului o reprezintă curtea interioară, un spațiu care urmărește orientarea vechii aripi a garajului dărâmate în 2003, funcționând ca un reper care amintește de acea zonă dispărută. Concepută ca o curte deschisă, o „cameră fără tavan”, cu zone verzi și gradene, aceasta funcționează ca un cinematograf în aer liber. Această reconfigurare este strâns legată de Festivalul Internațional de Film „Anonimul”. Prin intermediul curții interioare, atmosfera deschisă și liberă a festivalului din Deltă este adusă direct în centrul dens al capitalei, spațiul devenind un punct de întâlnire activ între comunitatea urbană și realizatorii de film.
Spațial, proiectul este guvernat de o separare clară între zonele obscure și cele luminate. Spațiile care necesită o acustică impecabilă și întuneric controlat, cum sunt sălile de cinema și platourile de filmare, sunt configurate ca volume compacte de tip black-box. Mediind și legând direct aceste corpuri poziționate pe sit, Galeria de legătură generează spații deschise, foyere ample și luminoase destinate interacțiunii sociale, dezbaterilor și întâlnirilor.
Polul Difuzării reprezintă interfața publică principală, configurată pentru a primi fluxuri mari de vizitatori. Acesta integrează foierul, trei săli de cinema de dimensiuni variate (175, 110 și 60 de locuri) și marele Auditorium de 340 de locuri. Deasupra acestui nucleu se ridică Turnul Arhivei, un volum specializat pe trei niveluri destinat depozitării de film, arhivei de printuri, cercetării media și unui spațiu de memorie activă ce funcționează ca un satelit urban al Arhivei Naționale de Filme.
Constructiv și material, proiectul propune un dialog strâns între straturile istorice și noua intervenție. Ca mărturie a trecutului industrial al incintei, structura rămasă din fosta hală dărâmată a fost păstrată și integrată cu rolul de martor. În cadrul propunerii, caracterul arhitectural este definit de expresivitatea betonului aparent, îmbinat cu elemente metalice și suprafețe de sticlă.
„Laboratorul de Imagine – Cultură Vizuală” propune un model de regenerare urbană bazat pe producția culturală activă. Prin integrarea educației, a industriei și a arhivei într-un singur sistem coerent, articulat și unificat prin forța Galeriei de legătură, proiectul redefinește relația dintre oraș și imagine. Nu este vorba doar despre un spațiu de consum cultural, ci despre o infrastructură vie care produce, păstrează și distribuie conținut, contribuind la consolidarea identității creative a Bucureștiului.