Reabilitarea fostelor depozite de fermentare a tutunului S.N.T.R., Găești, Dâmbovița: de la abandon la noua productie

Comentariul autorului

Situl ales pentru elaborarea proiectului de diplomă se află la periferia sudică a orașului Găești, din județul Dâmbovița, un sit industrial ce cuprinde fostele depozite de fermentare a tutunului aflate în stare avansată de degradare. Ansamblul este poziționat în imediata vecinătate a gării, ce a facilitat de￾a lungul timpului exportul producției, însă, în prezent, calea ferată este resimțită ca o barieră, o limită clară între centrul dinamic și zona industrială abandonată.
Înainte de căderea regimului comunist, periferia industrială a orașului reprezenta centrul de greutate urban, unde activitatea productivă dicta ritmul cotidian și contribuia la crearea sentimentului de comunitate. Evoluția Găeștiului a fost reprezentată de tranziția de la un oraș târg la unul definit de producția în masă, în prezent, însă, aceasta a fost întreruptă și a lăsat loc fenomenului de contracție. Proiectul de diplomă propune, prin implementarea unei piețe agroalimentare și a unei zone de producție horticolă, revenirea la caracterul comercial al orașului și recuperarea identității acestuia, prin valorificarea elementelor definitorii și suprapunerea lor peste infrastructura muncitorească. Programul este menit să genereze activitate permanentă și să atragă comunitatea pe termen lung. Abordarea arhitecturală și peisajera asupra sitului a fost ghidată înainte de toate de studierea tuturor straturilor prezente, un principiu preluat și adaptat de la biroului Latz + Partner. Acest proces a constat într-o documentare detaliată atât la nivelul contextului (accesibilitate, spații verzi publice, scara industrială în raport cu cea a locuirii), cât și la nivelul construcțiilor (degradări, elemente arhitecturale care nu se mai păstrează și care au fost documentate prin intermediul proiectelor
internaționale).
Pornind de la acest tip de abordare, atitudinea asupra sitului este una de conservare și de valorificare a resurselor existente: arborii sunt păstrați și integrați în configurația spațiului exterior, iar ruinele sunt conservate și adaptate la un nou program arhitectural care să servească nevoilor locuitorilor din prezent. Întreaga zonă este propusă ca parc productiv, un spațiu verde care nu este doar decorativ, ci și funcțional: livadă de pomi fructiferi, pepinieră, zone de cultură a plantelor aromatice și a legumelor, spații de compostare – un program care reîntregește, la scară mică, relația dintre Găești și agricultură. În ceea ce privește clădirile, cele două depozite primesc atitudini de abordare spațială diferite, având însă în comun principiul reconstrucției critice: reîntregirea volumului acolo unde logica intervenției o cere, în completarea materialității originale, dar cu o diferență subtilă
față de existent.